Dar să mă întorc la peripeţiile de după sindrofia de la Unirea. Mergem noi la Măriuca acasă. Stătea într-un bloc pe lîngă sala Voinţa, chiar peste şosea. Codruţa venise deja. Nu-mi dau seama nici acum dacă era în temă cu “lipitura” pe care o plănuia prietena ei, probabil că da. În orice caz, stătea zîmbitoare …
