Venea pe nesimţite iarna, nici nu ştiai când din “niţeluş cam frig”, cum ziceau măgurenii, dădeai într-un ger ca în Andersen, Ţăndărică stătea cu ochii ieşiţi din cap de frig pe lângă uşa de la intrare, în speranţa că poate azi nu îl leagă şi va fi poftit în casă, la căldură. Tufănelele în grădină rămâneau în poziţie de drepţi, cu …
