Internatul a fost o experiență radicală. Si azi amintirea lui imi face pielea de găină. Uneori ti se umplu ochii de lacrimi, alteori rizi in hohote. Cele mai bune momente erau cind evadam, treceam vizavi la Gara de est. Era acolo o pasarelă, un fel de pod peste șinele de calse ferată. Dimineața și pe la 4 după-amiaza treceau lucrătorii in ambele sensuri, in salopete cu sufertașe. Se purtau cu basc și șapcă. Imi plăcea să urc scara imaginindu-mi că de partea cealalta a podului nu sunt cautat, nu voi fi gasit. Stam cu barbbia rezemat în baltustradă si pr