Ca in fiecare an, intr-un week-end intre 25 martie (Ana) si 5 aprilie (Tudor) le facem o mica petrecere pentru a-i sarbatori pe amindoi. Aici as introduce cliseul ala “nu stiu cind a trecut timpul”. Pe de o parte e adevarat, pe de alta parte, an de an, chiar am inceput sa stiu si sa simt cum trece timpul.
Copiii astia doi ne daruiesc, ne invata si fac mai mult pentru noi decit reusim sa facem noi pentru ei, mi-e teama. Ne-au facut sa devenim mai constienti de timp, de (ne)importanta lucurilor si faptelor zilnice, de ideea de “noi, toti, impreuna”. Ne-au facut sa ne buc
