Nu mai rețin câți ani aveam când am venit prima dată la Mogoșa, dar îmi aduc aminte că am așteptat momentul deja cu o săptămână înainte. Era vremea când numărai zilele până la evenimentele fericite, excursii, sărbători, venirea vacanței. La vârsta aceea, nu aveai mar pretenții, dacă era un lac mare în care se oglindea pădurea, aveai senzația că ai găsit Paradisul. Chiar dacă era vreme morocănoasă, chiar dacă în depărtare muntele se pierdea în ceață, esențial era că ai ajuns aici și vezi un fel de minune. Nu existau criterii de naturalețe, nici nu știa… citeste mai mult