De când am început să bântui prin Europa, de la începutul anilor ’90, am descoperit cu surprindere că existau numeroase castele, palate, conace nobiliare sau chiar regale transformate în hoteluri de lux. În România, existau atunci (oficial) extrem de puține castele, și toate erau muzee. Sau, mă rog, fuseseră reședințele lui Ceaușescu, așa-zisul reprezentant al muncitorimii, și de care nu te puteai apropia la o distanță mai mică de 5 km, ca să nu-i contaminezi cu suflarea ta aerul respirat de cel mai iubit fiu al poporului. Dar, Slavă Domnului, vremurile acelea au