Patru călăreţi cutreierau prin pădure: Alex-tata, Roxana-mama, Petra-fata şi Ghidul. Era iarnă, o iarnă cu zăpezi groase şi temperaturi coborâte mult sub minus, dar în acea dimineaţă soarele strălucea printre copaci, iar aerul se încălzise suficient încât mâinile călătorilor să nu mai aibă nevoie de mănuşi. Pădurea părea nemişcată şi nelocuită, picioarele cailor se afundau în zăpadă şi crengile încărcate se scuturau ca un praf magic, deasupra cailor şi călăreţilor. Doar urmele din zăpadă, trasee traversate de fiinţe mai mici sau mai mari, erau dovada
