„Formaţia “Phoenix” s-a născut în 1962 şi anul acesta împlineşte chiar jumătate de veac.
Am petrecum aseară clipe minunate cu Nicu Covaci, ne-a cântat câte ceva din vechile cântece şi ne-a povestit, iarăşi, istoria de-a dreptul dramatică şi eroică a grupului. Aşadar, să ni-i amintim împreună pe cei care ne-au bucurat adolescenţa cu cântecele lor: Florin (Moni) Bordeianu, Nicolae Covaci, Josef Kappl, Mircea Baniciu, Gunther Reininger, Ovidiu (Ţăndărică) Lipan, Valeriu Sepi, Costin Petrescu. Să evocăm şi pe textierii lor Victor Cârcu, Şerban Foarţă şi Aurel Ujică. De asemenea, vocea de aur a lui Florian Pittiş” spune Vosganian pe blog.
„Prima mea întâlnire cu “Phoenix” s-a petrecut prin intermediul unor mici discuri de ebonită pe care erau înregistrate câteva melodii: Hei, tramvai, Canarul ori Nebunul cu ochii închişi. Discul pe care se găsea Nebunul cu ochii închişi a fost rapid retras, datorită textului. Apoi, am reuşit să ascult LP-ul Negru Vodă prin intermediul lui Cornel Chiriac şi a postului de radio “Europa liberă” . Cât priveşte Cantafabulele, i-am văzut , pe viu, la Focşani, împodobiţi cu măşti şi penaje.
Atunci când am înfiinţat Uniunea Forţelor de Dreapta, formaţia Phoenix a participat la lansare, acceptând ca imnul UFD să fie un fragment din Invocaţia la Cantafabule, cel care începe cu versurile “Fie să renască…”
Într-o lume atât de confuză şi de schimbătoare, să omagiem cele ce trec, prin vrajă, în lumea celor neschimbătoare” mai scrie Varujan Vosganian.
