Ne recunoaștem între noi, suntem cei care, oficial, lucrează de la 9 la 6, într-o companie mare – corporație, multinațională sau locală – și pentru care, neoficial, programul se întinde până la 9-10 seara. Suntem cei care speră că munca lor înseamnă ceva pentru mecanismul în care sunt o rotiță mai mică sau mai mare. Suntem cei ale căror vieți social-culturale sunt de multe ori date peste cap de combinația „birou-pat” și care îi invidiază sincer pe cei care reușesc să se detașeze și să se desfășoare în afară – fie prin vacanțele minuțio
