E noapte încă. Visez, cumva? Ninge ca în copilărie, cu fulgi rotunzi și pufoși. Totul e alb – străzi, trotuare, clădiri, copaci, stâlpi… Aș zbughi-o afară, să mă tăvălesc prin nămeții luminați fosforescent, dar nu s-a dezîntunecit… Aștept revărsarea zorilor și fug din colivia domestică! Totul a încremenit și o liniște nefirească, stranie, a pogorât […]
The post Visul unei dimineți de iarnă appeared first on cristoiublog.ro.
