Când ştii că visu-acesta cu moarte se sfârşeşte,Că-n urmă-ţi rămân toate astfel cum sunt, de dregiOricât ai drege-n lume – atunci te oboseşteEterna alergare… ş-un gând te-ademeneşte:Că vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi.Mihai Eminescu – Împărat și proletar.Un bărbat ține în brațe un copil în fața unui gard de sârmă ghimpată. Nu este singur, alți bărbați, femei, copii formează un grup de câteva zeci de persoane. Bărbatul ăsta, însă, are o corporalitate aparte. Parcă tremură, între momentele în care își mai saltă băiețelul ca să prindă … citeste mai mult