Iarna vinuluiTreceau așa la braț prin văzduh mii de fulgi. Se topeau în îmbrățișările tăcute ale pământului, mi se așezau pe obraz și pe gene sau întindeau cergi peste oraș. Tocmai mi se-nchisese poarta norocului în nas, iar speranțele rămăseseră ferecate-n abis.Mă dureau reproșurile și neșansele, iar mintea era peștera în care ecoul vorbelor: „Niciodată nu vei fi ca toată lumea. Tu nu ești ca toată lumea”, spuse de un om banal, îmi tulbura liniștea.Ciudat! Pentru el aș fi dorit să fiu ca toată lumea, cum și-a dorit Luceafărul să devină muritor pentr… citeste mai mult