Sunetele reprezintă darul exprimării din partea divinității, modul de manifestare a Supremului – așa sunt descrise de textele sfinte în diferite culturi. Cercetătorii sunt și ei de acord că vibrațiile au un „ce“ special, care, dacă intră în rezonanță cu corpurile, poate să influențeze starea fizică și psihică, relateaza romanialibera

De la manifestarea inițială, conform Upanișade, „OM“, la scala muzicală a lui Pitagora, sunetul cu frecvența 111 Hz s-a dovedit a fi benefic pentru sănătate. 111 Hz, tonul moale al vocii unui bărbat, este frecvența de referință descoperită de Paul Devereux, profesor la Cambridge și arheo-acustician. Devereux a analizat ritualurile practicate în diferite situri antice și a descoperit că toate, indiferent dacă erau formate din piatră sau pământ, rezonau la frecvența de 111 Hz. Inclusiv mormintele tumulare. Cercetând ce se întâmplă cu creierul uman dacă este expus la o frecvență de 111 Hz, a descoperit că se dezactivează cortexul prefrontal și are loc un transfer de pe emisfera stângă pe emisfera dreaptă, responsabilă cu intuiția, creativitatea, procesele holistice, inducând o stare de meditație asemănătoare unei transe. Preoții, șamanii – care oficiau ceremonii în astfel de locuri – știau cum să inducă starea de transă, cu efecte benefice asupra participanților.

Ritualurile vocalice ale preoților egipteni

Pentru că de la început a fost considerat o manifestare a divinității, sunetele erau studiate în temple. Tot aici se aflau și școlile de medicină, așa că nu a trebuit mult ca cele două ramuri să-și găsească o utilitate comună. În puternicele centre religioase ale Egiptului, vindecarea prin sunet are o tradiție atestată începând cu 4000 î.e.n. Era vorba de incantările cu vocale, sunete atât de prețioase, încât preoții egipteni le-au exclus din scriere, pentru a nu fi profanate. Călătorul grec Demetrius scria, prin 200 î.e.n., că „în Egipt, când preoții cântă imnurile către zei folosind cele șapte vocale într-o anumită succesiune, se creează o stare de euforie și oamenii nu mai aud lirele și flautele“. În cartea Corpus Hermeticum se face referire la folosirea vocalelor, nu în cuvinte, ci „în sunete pline de energie“. De asemenea, preoții egipteni utilizau sistra, un instrument muzical zornăitor, ce folosea discuri metalice, generatoare de ultrasunete. În ritualuri se foloseau multe sistre, nu pentru a crește armonia muzicală, ci pentru a spori șansele de vindecare. Capela vindecătoare de la Deir el-Bahri, Teba, dedicată lui Amenhotep – fiul lui Hapu, un personaj zeificat, legat de celebrul mare preot al lui Ra, arhitect, inginer și medic Imhotep, este plină de picturi cu ritualuri în care se folosesc o mulțime de sistre. Pe Imhotep, grecii îl asimilează cu zeul lor al medicinii, Asclepios. La greci, școala de terapie prin muzică a fost elaborată de Pitagora prin 500 î.e.n. în Insula Crotona. Flautele și lirele erau instrumentele recomandate în terapii sau „misterii“, cum le numea Pitagora, plus incantațiile comune. Templele aveau camere pentru pacienți, unde erau supuși terapiei prin sunete, ce le inducea o stare de somn activ, cu vise, ce avea rolul de a crește moralul bolnavilor. Modelul arhitectural al templelor și materialele de construcție formau un sistem ce rezona la anumite frecvențe, generând efecte vindecătoare. Călugării tibetani folosesc și ei o largă gamă de instrumente generatoare de ultrasunete. Acestea s-au dovedit a avea un rol important în procesul de vindecare, fiind folosite astăzi în spitale.

Istorie. Neoliticul din Malta, o societate sănătoasă prin sunete

Hipogeul din Malta este construit între 3600-2500 î.e.n. și se întinde pe 500 de metri pătrați, cea mai joasă încăpere fiind la o adâncime de 11 metri. Camera Oracolelor din Hipogeu rezonează la o frecvență de 111 Hz. Aici se oficiau ritualuri cântate, folosindu-se tobe, clopoței, mingi acustice, și se preziceau evenimente. Cultura malteză dezvoltată aici se evidențiază printr-o societate de oameni sănătoși, fizic și psihic, o societate neolitică fără arme, fără urme de agresiune, o societate orientată spre cultul ei armonios, cu efecte atât de benefice asupra oamenilor.

Deir el-Bahri sau „Mănăstirea din Nord“ este un complex de temple mortuare și morminte, localizat pe malul vestic al Nilului, în partea opusă orașului egiptean Luxor