”Dă-mi o provoare, o cascadă pe care să urc, o apă prin care să mă bălăcesc, și merg cu plăcere.” a zis ea, în prima zi. Și i-am dat.
Nu sunt sigură că vreau să o luăm pe acolo. Mă uit la micile cascade pe care le face pârâul Ponorici, la aspectul sălbatic, cu bușteni care au fost luați de ape și s-au împotmolit printre pietrele mari și o pădure umbroasă și destul de deasă. S-ar putea să ne udăm mai mult decât ne-am așteptat, adaug, simțind cum îmi curge apă limpede prin vene. Avem și aparatele cu noi, mai încerc eu, scoțând la înaintare un argumen