N-aș fi știut de Cheile Lazuri (sau Cheile Lazurilor, am întâlnit ambele denumiri), dacă nu mi-ar fi scris Paul Iacobaș că putem să ne gândim la o drumeție și pe acolo, într-o zi cu soare. Dacă e cald e și mai bine, mi-a spus el, pentru că sigur o să vă udați. Iar după experiența noastră la Cioclovina, abia așteptam să o o luăm iar printre pietre și ape.
Pornim în grup extins, alături de prieteni și familie. Ne oprim mai întâi la Mina Farcu, unde e peștera cu cristale, cea mai frumoasă comoară pe care am văzut-o vreodată sub pământ. După ce o vizităm și