Aseară, înainte să adoarmă, m-a strâns în brațe și mi-a spus exact așa: „Tati, ești raza sufletului meu!”. M-am topit instantaneu. A fost cel mai frumos compliment pe care l-am primit în viața mea.
De atunci, până acum când scriu, m-am tot gândit ce a vrut să spună. Au fost niște cuvinte spuse din suflet, fără niciun interes. De obicei, când vrea ceva, se gudură pe lângă mine ca un cățel și îmi aruncă tot felul de cuvinte dulci. Știe să mă manipuleze ca nimeni alta.
„Ești raza sufletului meu” au fost, însă, niște vorbe total lipsite
