Un mic păsăroi răgușit stă agățat pe ramurile copacului din fața terasei mele. Îl admir, de fapt îi admir perseverența. Cântă din toți rărunchii pentru a atrage o femelă. Și cântă, și cântă transmițând un mesaj precis, adică niște nevoi, mă înțelegeți, pe limba păsărească. Pentru moment nu par a fi doritoare.
Și așa admirându-l, mă gândesc la specia umană. Singura specie a cărei practică de seducție este aleatoare.
Toate practicile de seducție în lumea animală sunt programate, mai puțin în specia umană.
Între agățatul în club și încercarea

