E un loc rupt de lume. Doar glasul tăcerii se auzea printre copacii zugrăviţi de toamnă în nuanţe calde de auriu-ruginiu. În faţa mănăstirii benedictine Chevetogne, cunoscută în lume pentru deschiderea spre tradiţiile liturgice estice şi vestice, doar câteva maşini parcate amintesc de civilizaţia care zvâcneşte în ritmuri colcăitoare la numai câţiva kilometri depărtare. O linişte misterioasă învăluie mănăstirea şi pădurea din împrejurimi. Şi peste tot nici ţipenie de om.