Stau câteodată şi-mi aduc aminte ce vremi şi ce oameni mai erau în părţile noastre pe când începusem şi eu, drăgăliţă-Doamne, a mă ridica băieţaş la casa părinţilor mei, în satul Humuleşti, din târg drept peste apa Neamţului; sat mare şi vesel, împărţit în trei părţi, care se ţin tot de una: Vatra satului, Delenii şi Bejenii.
Două case mai încolo și 170 de ani mai tîrziu, Ionela Lungu rescrie poveștile lui Ion Creangă în Vatra satului. Dar nu cu cerneală, pe hîrtie. Ci din lut, cu eboșoare (pentru degroșare). De ce-ar vrea cineva să-i readucă la
Stiripesurse.ro
Tușa Ionela
Articole similare
Articolul precedent![]( "Moise Guran: Regretăm, dar nu așa arată un program de tehnocrați")
Articolul următor![]( "Oare ce se mai ascunde? Ce lipsește din CV-ul ministrului propus la Justiție, Cristina Guseth")
