Încă de la începutul perioadei de carantină, mă tot bătea un gând: să mă apuc să ascult muzică la modul ordonat, pe sistem mai istoric, așa. Simțeam eu că am o gaură neagră în departamentul ăsta. Că nu știu cum să o zic mai direct.
Ei bine, în nimicnicia mea, am purces să aleg perioada muzicală pe care să o ascult. Căci, nu-i așa, cam așa se face treaba treaba, la modul metodic, organizat, alea, alea. Și am ales muzica renascentistă.
”N-are ce să fie nuș câtă muzică de ascultat din perioada aia”, mi-am zis io, nătăfleț ca fularul care se crede