Nu știu ce s-o fi întâmplat, ori eu am început să fiu prea pretențios, ori e vară și nu se lansează chestii importante, ori pur și simplu întâmplător n-am dat peste ce trebuia. E prima dată când o pățesc, în ultimii doi ani nu prea am avut rateuri sau cel puțin așa îmi place să cred. Dar nu pot să vă las așa în pom, trebuie să vă recomand ceva, și dacă tot e vară m-am gândit la niște albume care merg unse pe temperaturile astea.
Harry Nilsson – Nillson Schmilsson (1971)
Coperta e cel puțin bizară, autorul probabil nu vă spune nimic, iar albumul are u
