Respir acum și mă odihnesc după anul ce a trecut. Atât cât pot și cât noul an îmi permite. S-au împlinit zece ani de când am plecat de acasă “pentru câteva luni, hai, maximum un an… poate doi”. S-au dus ca o noapte de vară. Prea repede! Prea dintr-odată! Aproape ca un vis.Încerc
