Sunt anumiți ani care vin cu belșug. De răni, de dureri și de neputințe. Și ce să faci, împrejmuit de ele, cu ghearele lor mereu pe armura ta, din ce în ce mai ponosită, decât să te duci la râu, să le cufunzi în apă. Cu tot cu armură. Noroc că apa râului e mereu alta, nu te recunoaște, nu râde și nu zice “ha, a venit iar cu murdăria ei, o știu de anul trecut sau de acum …
Stiripesurse.ro
