Ca să emiți note de plictiseală nu-i nevoie să te plictisești, e destul să-ți imaginezi un om cu un picamer sau, dacă ești la curent cu mersul lumii, să rostești după indicații miticoviene în apele unei oglinzi: dumnezeu-în-iarbă. Rar, apăsat, silabă cu silabă. Repetă, nu te sfii, apoi treci la tastatură cu siguranța de sine a unui birocrat creț.
Laurențiu Ion încearcă senzația de detașare pe fiecare pagină din volumul său de debut. Și de cele mai multe ori îi iasă, adică reușește să expună elocvent și clar o atitudine poetică autentică. I-am spus-o și
Stiripesurse.ro
