Gandesc acum privind secventele din emisiunea lui Teo de acum multi ani fix ce am gandit si atunci cand le-am vazut in direct: ca sunt perfecte. Este linistea inocenta dinaintea furtunii. Muzica si versurile sunt printre cele mai minunate aparute pe planeta, oamenii se bucura, se misca, zambesc si se uita unii la altii . Ca niste copii care se joaca inainte sa-i cheme mama seara la masa. In platou cerul era senin, adierea calma ca o mangaiere parinteasca. Cand vreau sa-mi trag sufletul, sa plec un pic dintre oameni ca sa-i redescopar, sa ma inalt catre respiratie adanca ma uit la secventele
