Într-un post intitulat ”Marco! Polo!”, Teo vorbește despre jumătatea fiecăruia, care, după opinia ei, există undeva ”într-o galaxie vecină.”

”Purtăm cu noi, fiecare, ca pe florile la pălării imaginare, flori imaginare. Înăuntrurile noastre, mulți dintre cei care citesc acum știu ce vreau să spun, sunt pline de culori, muzică, versuri, experiențe, experiență. Uneori, în tinerețea mea de până mai azi, mi se părea tare frustrant că nimeni nu știe cine-i, de fapt, celălalt. Cine ce-și cântă, cine ce-și spune, întrebându-se care-i calea, care-i rostul, cum naiba facem.”

Teo spune că fiecare om e diferit de celălalt, fiecare are experiențe și trăiri diferite și de multe ori se agață de persoană greșită. ”Ne îmbrăcăm la fel, ieșim pe străzi, pășim și ne îndreptăm. Către serviciu, către mari iubiri, către primul semafor unde ne așteaptă un idiot care se hotărăște în ultima clipă să facă stânga. Dar el, idiotul, care acuma e înjurat din ficați de juma’ de Univers, el ce-o fi având la pălărie? Ce culori, muzici și iubiri îl recomandă? Sunt razna, dar încerc să ”make a point”. Toți suntem cutii muzicale ale propriilor lied-uri. Toți avem secrete, dureri, bube pe inimi, că toți avem inimi. Nu ne-auzim între noi, asta-i problema, din pricina sonorității propriilor pasaje sonore, trecem unii pe lângă ceilalți și ne agățăm greșit unii de ceilalți pentru că n-avem ”urechi s-auzim”.”, notează vedeta pe blogul său.

Din punctul ei de vedere, miracolul se produce atunci când, cineva din Univers, ne aude. ”Dar ce miracol, când, în sfârșit de viață sau de pasaj al ei, undeva, în Univers, cineva te-aude, cumva, și-ți trimite un ”Polo” către ”Marco” din senin? Cum caști ochii și rămâi în mijlocul drumului, în speranța că nu ți s-a părut? Cum, apoi, te răsfeți în idei și exuberanțe neadmise altmintrilea? Nu-s profundă. Sunt doar trăită într-o lume surdă, pe care eu o pot auzi, calibrându-mi pasul după ritmul ei. Dar dacă undeva, între stelele descoperite doar prin calcule de către un astronom dement, ar exista cineva care să răspundă atrigătului meu? Dacă aș spune eu juma’ de vers, iar marțianul ăla ar veni cu cealaltă jumătate? Ar trebui să ne vedem vreodată? Nu! Niciodată! Trebuie doar să știm că pentru mulți, cealaltă jumătate de vers e aproape, într-o galaxie vecină.”, a scris Teo pe blogul său.