Mi-amintesc, copil fiind, că, pe la sfârșitul toamnei, mă furișam în grădina bunicilor de la Noiștat și subtilizam o parte din rația zilnică a lui Ghiță – porcul ce urma a fi transformat, nu peste mult timp, în slănină afumată (ori fiartă cu paprică și usturoi), carne și cârnați în untură la borcan, șoric, cârtaboș, sângerete, tobă, răci și alte minunății – pentru una din distracțiile copilăriei: felinarul din bostan. La vremea respectivă (prin anii ’60 ai secolului XX) nu știam că în felul acesta celebram, printr-un ritual satanic avant la lettre,