Am 33 de ani. «Am avut o viață privilegiată, am avut noroc și sunt nefericit». E poate gândul multora din generația mea și de după. E poate un motiv de revoltă pentru unii care nu înțeleg dreptul la nefericire. Dar, cu siguranță, e amestecul din care suntem mulți făcuți. Și eu…
Sunt croită să fiu în centrul atenției. Dar vreau să nu fie oameni pe lângă mine. Nu des. Nu mulți. Doar ăștia puțini pe care-i plac. Ăilalți…
Ăilalți… îmi place să socializez și cu ăilalți, dar când vreau eu. Pentru că orice e forțat mi se pare ipocrit. Urăsc op