„Sunt ocupat acum. Prietenii mei imaginari au nevoie de mine!”

Parinti
27.08.2017
Autor: Revista Blogurilor

Am venerabila vârstă de 30 şi ceva de ani şi nu credeam că cineva mă mai poate lăsa fără cuvinte. Ba da, poate! Cine? În special copiii. Cel mai des al meu dar au şi alţii darul ăsta. Pur şi simplu rămân ca bovina la poarta nouă şi mă adun mai greu. După care… râd. Râd mult.

Aşa se face că, zilele trecute, ne-am dus într-o vizită la nişte prieteni. Cu copil, cu soaţă, cu microfon, maşină şi bormaşină la purtător, am descins la aceşti indivizi simpatici.
Sunăm la uşă, fii-miu o strigă pe mama familiei cât îl ţine gura. “E şi asta un fel de sonerie… citeste mai mult

Vezi sursa

Articole similare:

Top