Sunt cu căruţul, îl împing cu greu pe uşa de termopan subţire pusă destul de recent şi deja zgâlţâită. Intrăm pe la subsol, că doar de acolo poţi lua liftul către etajul unde e doctoriţa de familie. Sunt două lifturi. Se aşteaptă foarte mult şi oricum, deşi apeşi pe buton, nu ai niciun indiciu că ceva se mişcă. Nu se apropie nici zgomotul, nici vreo lumină. Undeva sus …