Am citit „Spuma zilelor” de Boris Vian in ultimul an de liceu. Apăruse in traducere la editura Univers. In anturajul meu cartea facuse ceva senzatie. Amicii mei schimbau replici din roman intre ei, foloseau expresii intilnite în paginile lui și păreau să se amuze. Erau complicii unei mici confrerii, devenisem curios. La lectura m-am dezumflat. Nu m-a impresionat, mă așteptam la mai mult. Apoi cartea mi-a căzut in mina peste ani intr-un dormitor de spital militar, era 1980. Făceam armata ca TR-ist la Craiova. Suferisem un accident la un ochi (era să rămin orb dar am avut noroc) s… citeste mai mult