În momentul ăsta, sunt o femeie… consumată. Asa mă simt. Nu mai aștept nimic de la viață. Culmea e că nici n-am primit mai nimic de la ea. Singura mea alinare sunt cei doi copii ai mei, dar curând vor pleca și ei de acasă, și atunci…
Pare de-a dreptul ridicolă scena care s-a tot repetat în căsnicia mea: eu, la ușă, cu o valiză în mână, privind înapoi, ca pentru a reține cât mai multe amănunte care să-mi alcătuiască mai târziu amintirile. Spun că scena e ridicolă, fiindcă am trăit-o de prea multe ori, încât, în timp, și-a pierdut sensul. Momentul părăs
