Un șoricel era tot mai trist pentru că de o bună perioadă de timp nu mai găsea nimic de mâncare. Toată ziua era într-o goană teribilă de a găsi măcar cel mai mic grăunte sau un colțișor de brânză pentru a-și potoli foamea năprasnică, dar nu găsea nimic de mâncare. În fiecare zi șoricelul devenea tot mai slab și fără putere.
Într-o după-amiază, când își pierduse orice speranță de a mă găsi ceva, șoricelul a dat peste un coș întreg de porumb. Când a văzut minunea nu i-a venit să creadă. Imediat s-a gândit cum să ajungă în coș, în mijlocul porumbu
