E toamnă când de toamnă nu vorbesc, Când mă dezbar de vise ca de frunze,Când am uitat pe unde-mi ţin ascunseSperanţele şi ceea ce iubesc,Când toate fug de mine spre niciundeMai repede cu fiecare ziCând se preschimbă-n pete ruginii,Iar vidul rece stă să mă inunde;E toamnă când mi-e dor de primăvară,Când nu de spaimă tremur, ci de frig,Când oasele încep de spleen să doarăŞi vântu-nghite lacom tot ce strig;E toamnă când încep să mă repetCa un ecou, încet, tot mai încet…