Văzut-am des cum soarele dezmierdeÎnalţii munţi în zori-de-zi pe cresteŞi cum sărutul său câmpia verdeO aureşte cu-alchimii celeste,Ca mai apoi să-ngăduie alaiuriDe nori funeşti să îi ascundă faţaDesfigurată-n mersu-i peste plaiuriCe se-ntristează şi îşi pierd speranţa…Chiar dacă el, la început de ziuă,Ca soarele în ochii mei triumfă,Înnourat apoi îmi spune-adioPurtat de vântul ce spre-apusuri suflă.  Pentru aceasta dragostea nu-i vina;  Suntem pătaţi doar când pătăm lumina.Sonnet XXXIII by William Shakespeare  Full many a glorious morning … citeste mai mult