De n-ar fi fost cuvântul în viața mea amarăAș fi rămas nevolnic, cu teama de scântei,N-aș fi putut cu fapta să-mi făuresc o scarăCa să ajung la tine, în slavă, printre zei.Aș fi purtat blestemul chemării fără numeȘi-al drumului de mijloc, între pământ și cerÎn colțul meu de noapte și n-aș fi mers în lumeCa să o strâng ‘năuntru și-n schimbu-i să te cer.Și chiar dacă iubirea ar fi crescut în mine,Cum cresc lichenii milei în sufletul jilav,De n-aș fi pus în strofe iubirea mea, cu tineAs fi trăit, dar fără nimic măreț sau grav… În simplitatea cărn… citeste mai mult