Nu las nimic în urmă, nimic nu mă așteaptă; Duc tot ce am cu mine, pe umeri și în piept; Nu mă ascund de umbre, ci merg pe calea dreaptă, Chiar dacă spre trădare și moarte mă îndrept. Nu-s sclav al fericirii; prin viață călăuză Îmi este suferința și-s propriul meu dușman; Nu-s credincios, credința în D-zeu m-amuză, Căci lumea e terenul de joacă-al lui Satan. Am învățat lumina să n-o adun din soare, Din semeni sau din vise, ci fără milă, surd La blestematul cântec al cărnii muritoare, Să trec arzând prin haos, prin tragic și absurd. D
Stiripesurse.ro
Articole similare
Articolul precedent![]( "Un fost mare ministru are curajul să o recunoască: ‘Certificatul verde nu are nicio legătură cu sănătatea oamenilor ci scopurile utilizării lui sunt cu totul altele’")
Articolul următor![]( "Statul care își tratează copiii după sloganul: „eu te-am făcut, eu te omor”")