Interesant că în lumea vestică existau două mari categorii de șoimari, nobilii care aveau șoimi (falconers) și ieșeau la vânătoare din plăcere și uliarii (austringers) care erau singuratici, săraci și se ocupau de vânătoare cu ulii porumbari și ulii păsărari – oarecum mai mult ca o modalitate de a face rost de mâncare. Uliarii erau priviți cam ca ultimii jegoși, care nu se pot amesteca printre șoimari, fiind o altă categorie socială; erau descriși ca fiind niște rebuturi umane, niște marginali ciudați, în totală opoziție față de șoimarii aristocrați. Ai crede că îl limba română nu există termenul uliar, dar totuși el apare în dexonline: persoană care îngrijea ulii pentru vânătoare.
Gace de la Bigne scria în secolul 14: „Do not house your graceless austringers in the falconers’ roo…