Articolul de astăzi pornește de la o serie de discuții pe care le-am avut în decurs a o oră cu tot familionul. A urmat o serie de telefoane de la bunicul, apoi părinții și apoi de la bunică-mea despre tema asta: cum adică nu mai ești cu y? Eu am reușit să ignor cu brio, aș putea spune, fără să mă laud, discuțiile astea multă vreme, spunându-le că e totul bine, că mă descurc. Dar cumva și familia o tratează ca pe un MUST. N-ai cum să fii singură, ai aproape 28 de ani. La vârsta ta eu aveam și copii, și carieră, și animale și descoperisem și o altă planetă î
Stiripesurse.ro
