“Traian Băsescu este, provizoriu, de neînlocuit pentru administraţia americană. Întrucât pentru marele licurici domnia sa nu reprezintă vreun sfânt, nici vreun exponat de tezaur cu care să se mândrească punându-l în vitrină, putem presupune că a fost transformat de acesta într-o placă turnantă pentru potlogării de anvergură, potlogării cu înalt grad de corosivitate olfactivă. A ajuns să ştie prea multe şi prea compromiţătoare despre subteranele nemărturisibile ale celei mai mari democraţii pentru ca aceasta să rişte înlocuirea lui. Şi apoi pe cine să pună în loc cât ai clipi, la fel de corupt şi îndatorabil? Deocamdată, aşadar, de neînlocuit.
Sistemele corupte au geometrie de piramidă răsturnată. Oricât le-ai ataca şi slăbi la bază, nu le poţi prăbuşi până nu le retezi vârful. De-asta vârful este cel mai protejat, uneori chiar din afară. El îi ţine în cârcă pe toţi. El poate, dintr-o singură mişcare, închide robinetul sevei ascendente. Că aşa e seva de la buget, antigravitaţională.
Unde vi se prezintă oameni de neînlocuit, în pofida legilor şi a Constituţiei, să ştiţi că aţi dat de măduva corupţiei.
Avem un exemplu copleşitor: referendumul, Băsescu, americanii. Ce vocea poporului, ce democraţie? La dracu’! Ce Constituţie, ce Comisia de la Veneţia? Pentru imbecili! Hillary Clinton decide că Băse e de neînlocuit? Se execută. Realizaţi ce adâncă e haznaua? Ce important vidanjorul?
Ieri ne-au fost livrate alte două exemple de “neînlocuibili”, peste orice legi şi cutume: Kovesi şi Morar. Sonoritate de Pat şi Pataşon dar semnificaţie de Bonny şi Clyde.
De ce oare păpuşarul din vârful piramidei ţine atât de mult la aceste două marionete cu termenul legal de valabilitate expirat de mult? De ce le vrea, neapărat, în cadrilul lui? Chiar şi cu pălăriile inversate? Nu cumva pentru că, împreună cu ei, formează trepiedul de invalid care l-a ţinut, până acum, să nu se prăbuşească?
Cramponarea disperată a lui Traian Băsescu de Kovesi şi Morar arată că sistemul corupt pe care l-a creat în justiţie, dimpreună cu aceste unelte, conţine atâta fărădelege şi ticăloşie încât înlocuirea lor chiar şi cu alte slugi, la fel de obediente, ar reprezenta un mare risc de colaps al sistemului, prin simpla tresăltare a putreziciunii.
Da, sistemele corupte nasc oameni de neînlocuit. Asta deoarece fiind bazate pe minciună, complicitate şi compromis, creează dependenţe mai temeinice şi mai nocive decât cele mai invazive droguri.
Înlocuirea bruscă, deşi legală şi legitimă, a lui Traian Băsescu de la manetele combinaţiilor oculte pe care America le gestionează prin interpuşi, via Bucureşti, ar fi împins aceste combinaţii într-un sevraj cu consecinţe imprevizibile.
La fel s-ar întâmpla, probabil, şi cu sistemul poliţienesc edificat azi în România prin intermediul procurorilor excesiv de zeloşi şi a interceptărilor lor abuzive, dacă Kovesi şi Morar ar pleca, aşa cum le cere legea, cu secretele lor infamante cu tot.
Dacă vreţi să identificaţi măduva corupţiei din instituţiile statului român, aveţi o cale foarte simplă de urmat: căutaţi oamenii din aceste instituţii pe care nici legile, nici Constituţia ţării, nici referendumul, nici voinţa majoritară a populaţiei ţării nu-i poate dizloca şi înlocui.
Apoi, după ce i-aţi identificat, şi dacă vreţi cu adevărat să eradicaţi această corupţie, faceţi ce depinde de voi pentru a-i dizloca şi înlocui. De exemplu, ieşiţi masiv la alegeri, în decembrie”, scrie Contele de Saint Germain.
