În ianuarie am plecat la Londra, de capul meu, fără compania familiei. Aveam un scop, sau mai multe, sub formă de expoziții din categoria EU NU POT RATA AȘA CEVA. Am strâns din dinți și din buzunar și dusă am fost. Nu m-am așteptat deloc să-mi fie atât de urât singură. După mai bine de patru ani în care pandemia și lucrul de acasă ne-au obligat să ne suflăm în ceafă zi de zi, credeam că o să mă simt liberă ca o pasăre, că o să mă bucur de timpul acordat exclusiv mie, că sunt gata să fac orice pentru artă. N-a fost chiar așa. Mai jos vei găsi rânduri și pa… citeste mai mult