Având ochi ce privesc întotdeuna la lumea exterioară, este ușor să vedem cum ne consumăm atât de mult în filmul vieții noastre, pe care îl și urmărim dar îl și jucăm în mod simultan. Ne găsim desori într-un cerc infinit de a ne oferi atenția caracterelor pe care le întâlnim, de a ne consuma energia pe lucrurile pe care le facem și de a ne oferi timpul propriu lanțului de evenimente pe care le observăm prin lentilele propriului punct de vedere. În acest tip de ciclu, ajungem să fim atât de consumați de lumea exterioară și de percepția propriului sine în interior
