“În pauzele meciului Ponta-Băsescu, românii s-au încleștat cu urșii. Doi dintre ei au pierit, unul în legitimă apărare a prunelor pentru țuică, celălalt pe cînd căuta cu lumînarea și cu un laț de braconaj blana ursului din pădure. După cum se raportează la urși, Rovana Plumb pare fiica Epocii de Bronz. “Ucideți fiarele!”, așa se traduc spusele ei de ministră a Mediului, care dă”mai multe derogări” ca să poată fi lichidată o sumă liniștitoare de urși.
În România există în jur de 6.000 de urși, cam 47% din totalul urșilor europeni, fără a pune la socoteală efectivele Rusiei. Trăim în țara cu cei mai mulți urși din UE.
Cînd a venit la putere democrația, s-a scăpat din vedere un amănunt: ursul trăiește în pădure. Ca să trăiască, deci, și să-și vadă liniștit de ale lui, e bine să nu i se tragă pădurea de sub tălpi. Numai că, în cei 22 de ani în care cheresteaua a îmbogățit mai multe generații de unguri, securiști, miniștri, parlamentari, popi și lucrători la Romsilva, din pădurile României a rămas ceva care seamănă cu pletele lui Răzvan Theodorescu.
Așa că ursul care mănîncă săteni o face la el în casă. E în legitimă apărare. E ca și cum l-ai găsi pe unul umblîndu-ți la gogoșari pe balcon sau pe altul punîndu-ți capcane în baie. Lupta lui directă cu o specie care a dat-o pe Rovana Plumb și care a pus-o apoi la Ministerul Mediului e zadarnică. Probabil că, după ce toți urșii vor fi uciși, guvernul va avea grijă să șteargă din această poveste toate urmele de labă, scrie Doru Bușcu în Cațavencii.