Mărturisesc că am mers ”pe vârfuri” prin Madrid în ziua de 11 martie, evitând metroul, autobuzele sau trenul, deși comemorarea atentatului care a omorât 193 de oameni și a lăsat 94 de copii orfani nu a fost pe prima pagină a ziarelor locale. A fost undeva o ceremonie scurtă și atât. Orașul trăiește tumultos ca o mașină de reciclat care înghite permanent oameni și elimină discret necazurile și tristețile, păstrând la vedere veselia și bucuriile.