Am admirat până la tăcere, ani la rând, câmpul de maci.N-am îndrăznit să pășesc printre ei.N-am îndrăznit să visez că mă voi plimba liberă.

Mă mulțumeam cu acei maci, ce s-au izolat sau au fugit de propriul câmp, aproape de stradă, aproape în sufletul celor ce treceau prea grăbiți cu mașina pe lângă ei. De fiecare dată îi vedeau prea târziu și de fiecare dată tânjeau după ei în oglinda retrovizoare… până când ochii nu îi mai vedeau dar sufletul simțea un gol și un amar. În graba vieți… citeste mai mult