Există momente în care un film sau un documentar te fac să te simţi ca o baltă în care se reflectă tot sufletul negru al omenirii. Nu poţi vorbi, ţi-e greu să te mişti de acolo şi, chiar dacă ştii că eşti mic şi neînsemnat în tot oceanul lumii, te doare să asişti la o cruzime ce nu cunoaşte limite. Eşti pentru a nu ştiu câta oară surprins că tristeţea nu e doar o ploaie veselă şi trecătoare de vară şi că deasupra ta nu plutesc doar nori albi pe un cer albastru. După care soarele şi rutina unei vieţi decente te usucă, iar imaginea din oglindă dispare, pân… citeste mai mult