Fără educație, orice popor are un viitor… de proastă calitate, ca să mă limitez la un eufemism. Știm asta. Ne place să o repetăm prin conferințe, în postări solemne și pe bannere colorate în campanii electorale.
Toată lumea e de acord că educația e importantă și că trebuie făcută mai bine. Cumva, de zeci de ani, nu ne iese.
Când vrem să știm cum stă de fapt România la capitolul educație, e suficient să deschidem ochii — și, eventual, o carte (glumesc, desigur. (aproape) Nimeni nu mai deschide o carte în țara asta).
România e într-o prăbușire lentă și constantă când vine vorba de educație. Nu mai e o criză, ci o descompunere tăcută, care a devenit decor de fundal. Nimeni nu mai tresare. Elevii noștri au obosit chiar și să mai copieze. PISA ne-a izbit din nou cu adevărul: suntem pe u…

