Am stat È™i eu pe scaunul acela vreo 9 ani. E adevărat, nu din postura de părinte, ci de fiu. DeÈ™i, probabil È™tiÈ›i, de la o vreme încolo, rolurile nu mai sunt atît de bine conturate… Au fost 9 ani în care tatăl meu s-a luptat cu un cancer. Depistat foarte tîrziu, aproape de faza terminală. Scriam atunci, fără să È™tiu ce va urma, un text cu titlul “Domnul de pe hol“. Era doar începutul.
Pe scaunul de lîngă un bolnav de cancer se întîmplă totul. Iar tu, “aparÈ›inătorul”, vei învăța să trăieÈ™ti timpul în detaliu. Pînă la ieÈ™irea
