Știți în Sims când moare cineva iar personajele rămase în viață îl plâng – se trezesc în mijlocul unei activități cum ar fi gătitul și încep efectiv să bocească, amintindu-și? Așa voi fi eu mereu cu cartea asta. Pentru că e povestea mea. Pentru că E. Lockhart mi-a asasinat sufletul cu mare ușurință și a lăsat sângele să-mi curgă, odată cu ultimele cuvinte ale cărții. Pentru că Frankie și orice personaj protagonist (fac o presupunere) al autoarei, este my doppelgänger, my soulmate, ME.