Este poezia iubirii imaginate, dorite şi visate, o idilă şi un pastel. Manifestărilor naturii îi corespund simţămintele erotice. Imaginea şi sentimentele îndrăgostiţilor apar, de fiecare dată, în consonanţă deplină cu natura:
„Luna pe cer trece-aşa sfântă şi clară,/ Ochii tăi mari caută-n frunza cea rară,/ Stelele nasc umezi pe bolta senină,/ Pieptul de dor, fruntea de gânduri şi-e plină. …Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare,/ Vin de la câmp, toaca răsună mai tare,/ Clopotul vechi împle cu glasul lui sara,/ Sufletul meu arde-n iubire ca para.”
Ca p
Stiripesurse.ro
